Daniel Muntean: Încearcă. Eșuează. Abandonează. Încearcă din nou.


Interviu de Silvia Năsăudean

Se joacă, de mai bine de 9 ani cu designul vizual, atât ca freelancer, cât și în spații corporatiste. După absolvirea UAD Cluj a avut ocazia să creeze câteva aplicații mobile pentru Guvernul Olandez, două dintre care au câștigat 2015 Computable Awards. Apoi a descoperit secretele misterioase ale psihologiei cognitive și aplicațiile ei în design. Momentan, creează hărți și interfețe de navigare pentru Telenav.
În tot acest timp, a observat că se poate juca și cu alții, așa că a început să susțină conferințe și ateliere de design.
Printre alte jocuri preferate se enumeră producția de muzică electronica, cinematografia și ciclismul.

Pe Daniel îl poți auzi live, pe 13 mai, la Edge Design Talks.


Cum a început cariera ta de designer? Care au fost primii pași?

Nu-mi amintesc primii pași. Nici pe cei adevărați, nici pe cei din cariera de designer. Doar știu că totul a început în 2005, când mi-am luat primul PC și am instalat Photoshop-ul. Trei ani mai târziu, brusc, s-a transformat din hobby într-un job. Și cândva între acel moment și acum am decis că vreau să fac o carieră din asta.

Povestește-mi despre primul proiect de design realizat de tine. Cum te-a influențat?

Nu-mi amintesc nici asta (haha). Dar îmi amintesc prima mea aplicație mobilă. Era un domeniu total nou pentru mine pe atunci. Au apărut brusc atâtea constrângeri de ecran și spațiu, încât nu știam dacă să fiu frustrat sau entuziasmat. Am ales entuziasmul.

Aveam un iPhone 4 pe care puneam și testam imaginile. Și eram în culmea fericirii când vedeam ce-mi ieșea. Aproape că puteam să gust din acele butoane.

Dacă ți-ai antrenat mintea să fugă tot timpul peste dealuri, e greu s-o oprești la comandă.

Ce calități crezi că ar trebui să aibă un designer bun? Cum crezi că e, de fapt,  un designer bun?

Cu cât înaintez mai mult în carieră, cu atât mai mult realizez cât de importantă e comunicarea și gestionarea așteptărilor în relațiile cu clienții, colegii și relațiile interpersonale. În afară de asta aș adăuga: curiozitate și curaj. Curiozitatea să explorezi și să cauți răspunsuri pe care apoi să le transformi în idei. Și curajul să mergi cu acele idei înainte. Cred că așa s-a născut ambiția.

Care consideri că e gradul de influență pe care personalitatea ta îl are în procesul creativ?

Prea mare. Uneori, pentru anumite task-uri mai extenuante, aș prefera să pot renunța la personalitatea mea pentru a fi mai eficient. În acele momente n-ai nevoie de emoții sau de creativitate, ci doar de concentrare maximă și execuție. Și dacă ți-ai antrenat mintea să fugă tot timpul pe dealuri, e greu s-o oprești la comandă. Da’ când o las să fugă, la momentul potrivit, desigur, e un plus. Deși, uneori mă sperie

Crezi că e important să ai un background în arte pentru a face primii pași în industria creativă?

Tot ce am învățat din școala de artă a fost să-mi formez o viziune mai largă asupra lucrurilor. Cred că îți formezi instinctul vizual de mic copil. N-ai nevoie de școala de artă decât ca să ți-l rafinezi. Dar ai nevoie de școala de artă să poți aprecia lucrurile bizare și neînțelese. Poate să ai curajul să ieși din limitele sociale ca să-ți atingi scopurile creative.

Cum reacționezi la feedback-ul negativ?

Sincer, nu foarte bine. Dar știu să ascult și știu să apreciez când cineva își ia din timpul lui să-mi dea o părere. Partea delicată cu părerile e să poți să filtrezi, să le aduni pe cele constructive și să vezi daca le poți adapta la situația ta particulară. Nu e ușor, dar lucrez la asta.

Încearcă. Eșuează. Abandonează. Încearcă din nou. Ieși într-o pauză. Renunță la o zi de muncă sau lucrează o noapte întreagă.

Povestește-mi despre un proiect la care ai primit feedback negativ. Cum l-ai integrat în evoluția ta ca designer

Mă pricep foarte bine la lucratul productiv în umbra unui colț, cu ceașca de cafea și căștile în urechi. Asta am facut o mare parte din viața profesională, fiind freelancer. All good. Dar când am trecut în mediul corporate, feedback-ul negativ pe care îl primeam era legat de comunicare și de lucru în echipă. Acolo am avut de lucru. Și încă lucrez. Și în acest proces am observat cât de mult se ușurează munca atunci când se împart responsabilitățile și fiecare își face partea lui. E o relație. Când fiecare își face partea lui, relația nu are o altă opțiune decât să înflorească. Presupunând că există și dragoste, desigur. Din fericire, nu e nevoie să-ți iubești colegii că să poți lucra cu ei. Haha!

Spune-mi câțiva designeri pe care-i admiri și felul în care ți-au influențat munca/stilul/evoluția.

La capitolul asta am un mare respect pentru pionieri, cum ar fi Massimo Vignelli și Milton Glaser. Dar și mai mult iubesc generația care a urmat, printre care se numară Stefan Sagmeister și Don Norman, care vin din domenii complet diferite, dar care împreună formează UX-ul de azi. Stefan, cu curajul său creativ și nivelul optim de aroganță încât să-și permită să uimească fără frică de consecințe. Și Don, cu experiența sa în inginerie, care nu face altceva decât să caute răspunsuri la întrebările de zi cu zi despre uniunea între tehnologie și natura umană. Cu toate astea, ambii pun emoțiile și simțurile pe primul loc. Ambii au ca scop sa trezească emoții și să influențeze vieți. Într-o lume în care totul se învârte în jurul profitului și a măsurătorilor, îi văd ca pe niște exemple demne de admirat.

Preferi restricțiile sau libertatea totală atunci când lucrezi la un proiect?

Ambele. Cred ca e foarte important să variezi fiecare aspect, inclusiv munca. Dacă primesc doar brief-uri complexe și redundante, încerc să cer sau să caut un proiect care îmi dă libertate totală. La fel și invers. Dacă lucrezi într-o agenție creativă și ai libertate totală, provoacă-te să îți restrângi brief-ul la cât mai multe cerințe și limitări. Ca un exercițiu. Eu personal, văd restricția ca pe o provocare, care poate duce spre direcții foarte ingenioase.

Îmi poți descrie procesul tău creativ?

Un haos total. Exact. Dar în sensul bun.

Fiecare proiect e diferit. E absurd să încerci să-l treci prin același filtru ca altul. E foarte bine să ai o metodă sigură și ușoară de a crea arhitectura informației, user flow-uri, prototyping etc. Să înveți tool-uri și să devii eficient cu ele. Să-ți definești foarte bine procesele individuale. Toate, pentru ca mai apoi când vine momentul, să jonglezi cu ele și să vezi ce se potrivește.

Procesul meu creativ practic constă în gestionarea acelui haos și aplicarea atât a instinctului, cât și a metodelor verificate pentru a merge consecvent înainte.

Încearcă. Eșuează. Abandonează. Încearcă din nou. Ieși într-o pauză. Renunță la o zi de muncă sau lucrează o noapte întreagă. Dă-ți demisia sau schimbă-ți complet cariera. Viața e un haos. Și dacă ești atent (și ai un minim de control) poți vedea o frumusețe nemaipomenită în asta.

Am sa te rog sa desenezi, in 3 minute, felul in care arata procesul tau creativ.

Mulțumesc.

Mulțumesc și eu.